Clădirea impunătoare a gării Turnu Roșu, inaugurată la 1 august 1910 pe Valea Oltului, a ajuns astăzi aproape pustie. Prin ea mai trec câteva trenuri pe zi, pe o singură linie, în timp ce vegetația a acoperit căile secundare dezafectate.
Gara a marcat, la începutul secolului al XX-lea, punctul de întâlnire dintre rețeaua feroviară a Transilvaniei și cea a Regatului României. Calea ferată din Defileul Oltului, construită între 1896 și 1901 după proiectele inginerilor Mihail Râmniceanu și Gheorghe Panait, a fost inaugurată în vara anului 1901, legând Sibiul de București printr-un traseu montan spectaculos. Lucrările au fost conduse de inginerul și antreprenorul Ioan G. Cantacuzino.
Presa vremii consemna că inaugurarea a fost primită cu entuziasm diferit de o parte și de alta a Carpaților. „Tribuna Sibiului” nota că, în România, „din mii de piepturi răsunau puternic strigătele «Să trăiască!» și «Ura, România!»”, în timp ce la Sibiu entuziasmul fusese mai temperat. Inundațiile Oltului au afectat gara și linia chiar înainte de inaugurare, iar viiturile au continuat să producă pagube în deceniile următoare.
Linia face astăzi parte din magistrala 200 Sibiu–Râmnicu Vâlcea–Piatra Olt–Craiova și traversează localitățile Turnu Roșu, Lazaret, Racovița, Câineni, Cornet, Robești, Gura Lotrului, Lotru și Călimănești. Pe traseu se află zece tuneluri și 18 poduri metalice, dintre care podul curb de la Proieni și viaductul de la Râul Vadului, lung de aproape 200 de metri, sunt cele mai spectaculoase. Structurile lor metalice au fost fabricate de compania franceză Daydé & Pillé și montate în 1899, cu o garanție de 100 de ani.
Peisajul din jurul gării s-a transformat radical în ultimii ani. La intrarea în sat avansează șantierul Autostrăzii Sibiu–Făgăraș, cu un pod construit peste Olt, iar la celălalt capăt al localității, șantierul Autostrăzii Sibiu–Pitești sapă tuneluri și ridică viaducte pe versanții abrupți de la Boița.
Turnu Roșu rămâne totuși o destinație cu valoare istorică și turistică. Mănăstirea Turnu Roșu, atestată documentar în jurul anului 1601, ruinele Turnului Spart și Pasul Turnu Roșu, străbătut în Evul Mediu de drumurile transcarpatice dintre Sibiu și sudul Carpaților, completează un loc în care istoria feroviară, medievală și naturală se suprapun.