Mai multe lacuri din apropierea Iașiului sunt bunuri ale domeniului public, însă accesul pentru agrement este limitat de administratorii privați care le exploatează piscicol. Situația ridică probleme pentru practicarea activităților nautice nepoluante, precum caiacul, canoea, placa de SUP sau windsurfingul.
Lacurile Cucuteni-Cogeasca, Ciurbești-Dumbrava, Tansa-Belcești și Podu Iloaiei se află în administrarea Administrației Bazinale de Apă Prut-Bârlad. Pentru că statul nu dispune de resursele necesare administrării directe, aceste acumulări au fost concesionate, în urma unor licitații, unor operatori privați care desfășoară activități de pescuit.
Concesiunea pentru exploatare piscicolă ajunge, în practică, să fie tratată de unii administratori ca un drept exclusiv asupra lacului. Astfel, persoane care vor să folosească ambarcațiuni fără motor sau echipamente sportive sunt oprite, deși luciul de apă rămâne parte din domeniul public.
În zona Iașiului, opțiunile pentru agrement nautic sunt puține. Lacul Dorobanț-Aroneanu poate fi utilizat contra cost, în timp ce accesul pe Ciric și Veneția este asociat unor îngrijorări privind calitatea apei și posibila contaminare bacteriană.
Argumentele administratorilor
Administratorii invocă, în principal, riscul de braconaj. Reprezentantul firmei SC Șarpele SRL, care administrează lacul Cogeasca-Cucuteni, a declarat că nu permite accesul nimănui deoarece „se fură, dom’le”. În aceeași discuție, acesta a afirmat că inclusiv persoane cu plăci de SUP sau alte echipamente sportive ar putea ascunde astfel de obiecte în stuf pentru a sustrage pește.
Un alt administrator a susținut că braconajul s-ar face chiar cu ajutorul navomodelelor, adică al unor ambarcațiuni teleghidate, dotate cu motor. Din acest motiv, accesul tuturor utilizatorilor este restricționat, fără o separare clară între pescuitul ilegal și agrementul nautic fără motor.
Într-un alt caz, interdicția a fost justificată prin faptul că lacul se află într-un sit Natura 2000. Argumentul a fost contestat prin observația că statutul de protecție nu presupune automat interzicerea ambarcațiunilor fără motor, care au un impact redus asupra mediului. Administratorul ar fi răspuns: „Nu vreau eu, și nimeni n-are ce să-mi facă!”
Un alt operator a declarat că nu este interesat de activități sportive nautice. Există și relatări despre persoane care au fost îndepărtate de pe lac după ce au încercat să intre cu un caiac, administratorul invocând faptul că „lacul e privat”.
Unele acumulări sunt administrate de familii în care membri ai acestora lucrează și la ABA Prut-Bârlad, instituția care gestionează oficial respectivele ape. Această suprapunere alimentează întrebări despre modul de atribuire și supraveghere a concesiunilor, precum și despre delimitarea responsabilităților dintre administratorul public și operatorul privat.
Ce prevede legislația
Legea apelor nr. 107/1996 stabilește, la articolul 25 alineatul (3), că „Circulația pe cursurile de apă, lacuri naturale sau pe mare, cu bărci de agrement fără motor, se efectuează liber…”. Problema este că prevederea menționează lacurile naturale, în timp ce multe dintre acumulările vizate în zona Iașiului sunt artificiale.
În lipsa unei reguli aplicate explicit lacurilor de acumulare, concesionarii își pot impune propriile condiții de acces. Rezultatul este o contradicție între statutul public al apei și controlul exercitat la fața locului de operatorii privați.
Pentru antreprenorii și operatorii care dezvoltă servicii de agrement, această situație înseamnă acces imprevizibil la infrastructura naturală și dependență de regulile stabilite de concesionari. În același timp, publicul nu beneficiază de criterii unitare privind navigația fără motor, protecția faunei și separarea activităților sportive de pescuit.
Modele aplicate în alte țări
În Suedia, Norvegia și Finlanda, accesul la natură este protejat prin principiul Allemansrätten, cunoscut drept dreptul fiecăruia. Acesta permite navigarea cu ambarcațiuni fără motor, înotul și camparea pe malul lacurilor, inclusiv atunci când apa sau terenul se află pe proprietăți private, cu respectarea regulilor privind distanța față de locuințe, protejarea mediului și absența deșeurilor.
În Scoția există un model similar. În Anglia și Țara Galilor, accesul la apele interioare este mai restrictiv, peste 95% dintre lacuri fiind private, însă acordul proprietarilor poate fi solicitat și este oferit, de regulă, pentru activități care nu afectează proprietatea sau mediul.
În Europa Centrală, apele majore sau navigabile sunt considerate parte a domeniului public și sunt deschise, inclusiv atunci când există concesiuni piscicole, activităților nepoluante. În Statele Unite, corpurile de apă declarate navigabile intră sub protecția doctrinei interesului public, cunoscută drept Public Trust Doctrine, iar luciul de apă poate fi utilizat de public pentru agrement.
Diferența principală față de situația semnalată în România este separarea dintre dreptul de a pescui și dreptul de a folosi apa pentru deplasare sau sport. Concesiunea piscicolă nu oferă, în aceste modele, control deplin asupra luciului de apă și nu justifică automat interzicerea caiacelor, canoeelor sau plăcilor de SUP.